Pentru Programatorul Diva

Smug Peacock

Dragă Programatorule Divă

 

Multe dintre mesajele adresate apăsător vreunui subgrup comit greșeala de a izola atât de tare publicul țintă încât nimeni nu simte că mesajul i-ar fi adresat. Trișez puțin cu titlul acesta pentru că el conține de fapt subiectul, iar ținta suntem noi toți.

 

A trecut deja mai multă vreme de când am văzut pe linkedin pe cineva plângându-se revoltat de o oferta de job pentru ca se încheia cu “dacă nu ești dispus, simte-te liber să dai oferta mai departe” și nu am putut uita. Mai grav, un recuiter, probabil din dorința de a-și dovedi empatia rafinată, l-a consolat, “Da, așa ceva nu se face”.

 

Nu vreau sa critic omul, nu îl cunosc și sunt sigur ca are meritul lui, dar vreau sa conturez atitudinea lui, și să o iau la rost. E josnic, și cauzele cred ca sunt evidente: piața de munca e atât de debalansată în favoarea prestatorilor de servicii, încât ne pierdem pragmatismul algoritmic care ar fi trebuit să ne fie caracteristic, și vrem să fim tratați artistic. Ne fixăm pe  rafinament, și acum ne simțim îndreptățiți să îl pretindem tuturor din jur, ca semn de excelență, și împingem dansul negocierilor la limita seducției.


 

Ne țicnim? Oare e chiar așa de ușor să uităm că suntem simpli muncitori? Oare nici generația noastră n-o sa fie capabilă să treacă grandomania tradițională românească, și o să lăsăm să ni se urce la cap atenția? În loc să simplificăm relațiile între prestatori și ofertanți (sau intermediari), le complicăm. Știm cu toții că în spatele firmelor sunt calcule administrative și linii de total, și as vrea să apreciem asta, pentru că reprezintă infrastructura, și o vrem stabilă.


 

Instalator

Propun să ne tratam mai mult unii pe alții ca și cum am fi instalatori și electricieni. Orice proiect are nevoie de muncitori, și orice muncitor trebuie să facă ceva ca să iși câștige salariul. Da-urile trebuie să fie da-uri clare, nu-urile trebuie sa fie la fel de clare, și “nu am luat încă o decizie” ar trebui să fie un răspuns valid în aproape orice situație. Trebuie să nu ne mai judecăm unii pe alții atât de dur în funcție de cât de trendy sunt uneltele cu care lucrăm, și trebuie să nu mai tratam proiectele cu tehnologii mai bătrâne cu dezgust. Să ne apreciem unii pe alții ca și executori de lucrări, în fond, e în interesul nostru; ca să pretindem clienților să fie direcți cu ce au nevoie, noi trebuie sa fim direcți cu ce suntem dispuși să facem.

 

Am discutat între noi în repetate rânduri cât o să mai reziste accelerarea industriei IT, și ne răspundeam mereu cu ridicări de umeri. Nu știu cât o să reziste, dar pun pariu că știu cum o să se stingă: din lipsă de maturitate. E greu să nu închei articolul în platitudini, dar aș vrea fiecare dintre noi să fim introspectivi, să recunoaștem când ne lăsăm duși de val, și să facem un efort  să fim transparenți unii cu ceilalți, dacă nu din bunătate, atunci din egoism: cu cat ne înțelegem unii pe alții mai clar, cu atât e mai stabilă infrastructura pe care ne construim carierele.